DUMITRU DRĂGHICESCU

n. 4 mai 1875, comuna Zăvoieni, judeţul Vâlcea

d. 14 septembrie 1945

diplomat, filosof, sociolog român

Dumitru Drăghicescu s-a născut la 4 mai 1875, în comuna Zăvoieni, judeţul Vâlcea. După absolvirea şcolii primare în satul natal, Dumitru Drăghicescu s-a înscris la Liceul Carol din Craiova, obținând diploma de bacalaureat în 1896. Pleacă apoi la București, unde, în 1901 își ia licența la Facultatea de Litere și Filozofie din cadrul Universității din București cu lucrarea Influența lui Kant asupra lui Auguste Comte. În timpul facultății, în 1898, înființează un cerc de studii și acțiune socială numit România rurală și o publicație cu același nume care va milita, pe parcursul a 50 de numere, pentru drepturile tărănimii.

În 1901 pleacă la Paris, unde va studia la Collège de France și École des Hautes Études Morales et Sociales, urmând cursurile extraordinarilor profesori Henri Bergson, Émile Boutroux, Émile Durkheim, Gabriel Tarde și Théodule-Armand Ribot. În 1902, devine membru al Societății de sociologie din Paris. În anii 1903-1904, urmează, timp de un semestru, cursurile Universităţii din Berlin, frecventând cursurile profesorilor Georg Simmel, Friedrich Paulsen, Gustav von Schmoller şi Adolph Wagner. La 17 mai 1904, își susţine teza de doctorat cu titlul Du rôle de l’ individu dans le déterminisme sociale, sub conducerea lui Emile Durkheim, fiind primul român titrat în sociologie la Paris.

În toată această perioadă petrecută în capitala Franței, stabilește relații cu alți studenți români precum Toma Dragu, Radu Mandrea, I.G. Duca, Alexandru Suciu și Nicolae Titluescu și, împreună cu studenții sârbi și bulgari, pune bazele unei asociații studențești care să promoveze interesele naționale ale acestor popoare: Union des pays danubiens.

În timpul Primului Război Mondial, a fost trimis la Londra și la Paris pentru a conduce acțiunea de recunoaștere a sacrificiilor făcute de România în război și de respectare a drepturilor României asupra teritoriilor locuite de românii din Imperiul Austro-Ungar. Contribuie la lucrările Comitetului Național al Românilor din Transilvania și Bucovina, condus de Traian Vuia, devenit apoi Comitetul Național al Unității Române, prezidat de Take Ionescu. Congresul Naționalităților din Austro-Ungaria, desfășurat în aprilie 1918 la Roma, este ideea lui Dumitru Drăghicescu, care a reușit să obțină sprijinul unor personalități franceze precum Henry Franklin-Bouillon, Albert Thomas sau Marcel Sembat, aceștia participând la lucrările Congresului.

După Primul Război Mondial, a fost deputat si senator liberal în Parlamentul României și a făcut parte din delegația română la Societatea Națiunilor, unde a atras atenția asupra pericolului ca Germania nazistă să încalce tratatele încheiate după război. Din 1 octombrie 1935, timp de aproximativ doi ani, a fost ministru plenipotențiar în Mexic, iar la 1 octombrie 1937, președintele Statelor Unite Mexicane, Lázaro Cárdenas, i-a remis lui Dumitru Drăghicescu Ordinul Vulturul Aztec, în grad de Mare Ofițer.

La 14 septembrie 1945 s-a stins din viaţă, lăsând în urmă o valoroasă operă scrisă, mult mai cunoscută publicului francez, decât celui românesc.